acum

Mi-aş dori să ne oprim, odată, din alergat. Să renunțăm la lupta cu viața. Şi, deodată, să îmbrățişăm ce e al nostru. Oamenii noştri, lucrurile noastre, aerul nostru, noi. Să ne îmbrățişăm, pur şi simplu, fără să ne gândim la ce urmează. Să ne bucurăm că suntem în locul în care suntem şi că totul e aşa cum e. Imperfect. Mi-aş dori ca acest „odată” să nu fie doar o dată şi să fie acum. Chiar dacă e trecut de miezul nopții. Măcar acum, în al doisprezecea ceas al nopții (sau primul ceas al zilei ce urmează), măcar acum să ne lăsăm picioarele să se odihnească, să ne lepădăm de apăsarea gândurilor şi să trăim.
În liniştea asta, gândul îmi e la bărbatul din viața mea şi la brațele lui care mă îmbrățişează. Îl cuprind şi eu cu sufletul. El este liniştea mea şi uneori mă gândesc că  este ca o linie de sosire, adică maratonul zilnic încetează când sunt lângă el. El este, într-un fel, acasă. Mi-e plin sufletul de acest bărbat despre care am mai scris şi voi mai scrie o viață şi care mă citeşte mereu fără să scot un cuvânt. Poate că suntem prea tineri ca să purtăm pe umeri statutul acesta de bărbat sau femeie, dar am ales să îți spun aşa, dragul meu, pentru că vreau să înțelegi că aleg să trăiesc asta lângă tine. Şi aleg să trăiesc acum. Acum azi, sau acum mâine, sau mereu acum. Nu vreau să alerg. Prefer să călcăm încet prin Copou, de mână. Sau pe oriunde altundeva în lumea asta. Vom avea timp pentru toate, căci timpul nostru este şi va fi întotdeauna acum.

Mă pierd.

Aș vrea să scriu însă cuvintele fug de mine și mă simt rău. Ce le-am făcut? Parcă-mi erau prietene. Ce s-a schimbat de cuvintele nu mai alunecă la fel, de nu mai știu să exprim?large (30)

nu mai știu să scriu despre tine.

mă simt de parcă inspirația s-ar fi ascuns

în vreo mare adâncă

iar eu nu știu să înot.

Nu vreau să fiu o altă mască din mulțime. Nu vreau să mă pierd printre rânduri. Fată dragă, revino-ți. Unde ți-e zâmbetul? Ce e cu zâmbetul tău? De ce plângi?

ritm

dacă ar fi să scriu despre ritmul inimii tale

aș spune că seamănă cu al meub8df37958788581c94b2e1b889e1d2e8

și puse la un loc

– ritm lângă ritm, inimă lângă inimă –

îmi sună ca un cântec pe care l-am mai auzit

cândva

încă dinainte să te cunosc sau chiar înainte

de a mă naște.

 

ce bine mă simt când inimile noastre se unesc și cântă.

 

Tentativă

Provocarea de a rămâne cu picioarele pe pământ. Puterea de a închide pentru totdeauna gândurile nespuse nici măcar în al doisprezecelea ceas. Motivația de a descoperi colțişoare ascunse de suflet. Perseverență. Împlinirea de a avea lângă mine omul meu drag. Dragoste. Nebunia de a scrie cartea a căror rânduri le visez mereu. Oportunitatea de a face ceva cu viața mea. Încăpățânarea de a zâmbi şi dacă lacrimile curg continuu. Pretenția de a fi cea mai bună. Linişte pentru suflet. Acceptare. Cuvinte lăsate să alunece din peniță. Grație. Sinceritate. Dăruire. Oglindirea mea în tot ce mă înconjoară.

Poate că sunt egoistă şi vorbesc prea mult despre ce vreau eu, dar am avut tentativa să îmi setez țeluri pentru anul ce a sosit şi atât am simțit să scriu. Vă urez un an cu bine tuturor şi spor în orice ați face!

image