bipolar

azi, am apucat să-ți scriu numele:
o dată, de două ori –
până la douăzeci și doi.
mai apoi, te-am șters.
ți-am șters zâmbetul de pe retina mea,
am șters orice strop de cuvânt venit din partea ta.
am încercat să-ți șterg chiar și culorile din suflet.

atunci am realizat că
te iubesc.
te iubesc până la cer și înapoi,
te iubesc și mai departe, înmulțit cu doi.
te iubesc în gând, în note sau în vers,
te iubesc oricât se poate de firesc.

dar, dar, dar…
te și urăsc.
pentru nopți trăite, dar nu-n același pat,
pentru mintea-mi sucită, învinsă cu șah mat,
și
pentru visele uitate, mult prea ușor, pe raft.

ești tot.
deși îți sună siropos, poate puțin tendențios.
ești soare și lună, iubire și furtună.
ești cântec, ești joc,
ești motivul pentru care inima o ia mereu din loc.

și, totuși, pentru lume ești nimic.
o flamă de lumină vie, un fir de praf în galaxie.
și chiar de am crea amândoi o rază,
lumea nu are timp să ne mai vadă.

14e42a39-dceb-4406-aad3-2924f2411dad

ești vis,
dar lipsa ta îmi e coșmar.

 

 

artă poetică (sau reîntoarcere melodramatică la poezie)

hello, micul meu jurnal.
sunt diana.
și, într-un fel
sau altul
ajung mereu la tine.

mi-am strâns visele pe-un mal.
și iarna
dă să vie.
dar, într-un felsource
sau altul
îmi este aproape bine.

marea e parcă de opal.
și totuși vina
e a ei
că totu-n jur e poezie.
deși, într-un fel
sau altul
am cam uitat de mine.

în mediul ăsta informal,
vreau să-ți transmit:
sunt încă vie.
și, într-un fel
sau altul
vreau să mă întorc la tine.

 

 

ritm

dacă ar fi să scriu despre ritmul inimii tale

aș spune că seamănă cu al meub8df37958788581c94b2e1b889e1d2e8

și puse la un loc

– ritm lângă ritm, inimă lângă inimă –

îmi sună ca un cântec pe care l-am mai auzit

cândva

încă dinainte să te cunosc sau chiar înainte

de a mă naște.

 

ce bine mă simt când inimile noastre se unesc și cântă.

 

Jurământ

Oh, mi-e greu, atât de greu să-ţi scriu o poezie,

Când inima-mi tresaltă în rime peste-o mie,large

Când soarele-ameţeşte cumplit al meu coşmar

De a gusta din al singurătăţii-amar.

Gândurile-mi fug când văd o foaie de hârtie,

iar eu, care-mi doresc să-ţi scriu o poezie,

stau şi privesc spre chipu-ţi dulce c-al unui înger sfânt.

Şi chiar de nu pot scoate acum nici un cuvânt

voi prinde într-o zi un creativ avânt

(ca o adiere lină prin părul tău)

şi-ţi jur c-o să distrug tot ce e rău.

Parfum de viață

Știi?

Pentru mine, nopțile-s de trei feluri:

albe, dureroase și triste,

calme

sau cele petrecute cu tine.

Cele din urmă nopți

alină câteodată nesomnul.


Adevărul e că nu mă pricep la cuvinte.

Nici măcar să trăiesc nu prea știu;

dar, îți jur,

parfumul tău are uneori accente

solare.

Alteori,

parfumul tău miroase a viață.


Nopțile noastre au gust de plimbare.

Colindăm liniștiți printre gânduri

nerostite deloc până-acum.

Gânduri ce stau, lâncezesc printre noi

pur și simplu.


Iubirea noastră freamătă uneori a copilărie,

ca atunci când,

toropiți în sezlong, număram,

printre bulinele micuței buburuze,

cât mai avem pân’ la căsătorie.


Știi?large (1)

N-aș putea vorbi de o singură noapte a noastră;

dar oare m-ai crede dacă ți-aș spune

că până și-n cele mai sumbre nopți ale mele

rătăcesc către tine?

Noi n-avem o noapte, noi avem nopți

din care-mi amintesc acum doar iubirea

și pieptul tău ce miroase încă a viață.

La mulți ani, ubii! ❤

nesiguranţă

Mă gândesc tot mai des la nisip,

un ţărm fără margini

cu o singură scăpare –

o bucăţică de mare,

înconjurată de mărăcini.

Doi copii, adolescenţi, îndrăgostiţi,

pe plaja asta plină de spini,

îşi şoptesc.

Mi-e dor de zilele când

braţele tale mi-erau de ajuns

să stau pe plaja aproape pustie.

Dar când sunt singură

aici, mă întreb dacă nisipul nu e oare

doar un gând –

Un fel de rană vie

într-un suflet deja rănit,

sau (cum îi spunea oare?)

o gaură neagră ce mă-nnebuneşte

cumplit.

Oare lupta poate fi un ţel în sine?

Oare pot să trăiesc pentru un vis?

Ce sunt acum –

Învingătoare? Învins?

Sunt una cu nisipul

sau un misionar al iubirii?

Nu ştiu, sincer îţi spun,

Am doar speranţa.

Din ea trăiesc.

O să te-ntrebi poate ce-am păţit,

de ce văd lumea aşa

plină de mărăcini.

Îţi voi spune sincer că

mă gandesc tot mai des la nisip

şi

e a-nu-ştiu-câta-noapte când adorm plângând.tumblr_mdiampgTnr1qc91q4o1_500_large

joc de cuvinte

Copil mă văd printre șoaptele tale

– copil –

și de aceea

versuri creez din petale

de nea.

Pe-al tău chip fin conturat de iubire

Văd verbe răsărind

în neștire.

Și liniștea-i surdă, nu vrea alinare

decât de la adjectivul plăpând.

Da, iubite, e-o luptă-ntre cuvinte,

când niciunul nu te poate cuprinde,

niciun substantiv,

adjectiv, verb

ori adverb.

Doar eu.

Eu te pot îmbrățișa.

Copil, printre șoaptele tale de

nea,

Văd răsărind liniștea

când

EU te pot îmbrățișa.