poezie despre mine

până acum, m-am gândit mai mereu la tine.
sau mai întâi la tine.
tu, străine, îmi controlai mintea.
mă îmbrăcam gândindu-mă dacă îți va plăcea,
îmi aranjam părul ca să nu mă judeci,
îmi cumpăram lucruri care să nu atragă priviri răutăcioase.

știu că tu nu exiști:
tu, străine, ești doar o reprezentare a lumii
în capul meu.

ești o părere,
un gând, o limită
pe care eu mi le-am impus la un moment dat.
și-apoi n-am mai scăpat de ele.

0e6b25b1c100266ebfe5ef503d634185

motiv pentru care
azi m-am gândit la mine.
într-un mod mai sincer, mai palpabil
ca altădată.
m-am gândit că dacă eu sunt decidentul,
n-ar trebui să decid pentru tine.
ar trebui să fac ce-mi place
și atât.

azi m-am gândit la mine
și am lăsat lumea străină deoparte.

Anunțuri

să te iubesc

să te iubesc mi s-a părut, întâi, o joacă.
ce-i drept, eram pe-atunci doar un copil.
te tot priveam şi nu mai ştiam dacă
iubisem şi-altădată un suflu aşa fragil.

purtam firesc, pe buze, râsul tău
purtam curat, pe suflet, un însemn de zeu.
te prețuiam şi nu mai ştiam, zău,
când începusem să te simt al meu.

curând, în firul nechemat al anilor,
am fost tot mai des „noi” şi mai rar „eu”.
în sufletul-oglindă, uşor, fremătător,
ai construit un loc, al tău fie mereu.

să te iubesc n-ar fi nicicând o joacă
de n-am fi noi cei mai îndrăgostiți nebuni.
azi n-are nimeni ce să ne mai facă:
să te iubesc e cea mai serioasă joacă de copii.

Buburuzele sunt prinse în j u r n a l și pe Facebook. Un like micuț îmi va aduce un zâmbet mare iar tu vei fi un pic mai aproape de locul unde visele devin cuvinte.

bipolar

azi, am apucat să-ți scriu numele:
o dată, de două ori –
până la douăzeci și doi.
mai apoi, te-am șters.
ți-am șters zâmbetul de pe retina mea,
am șters orice strop de cuvânt venit din partea ta.
am încercat să-ți șterg chiar și culorile din suflet.

atunci am realizat că
te iubesc.
te iubesc până la cer și înapoi,
te iubesc și mai departe, înmulțit cu doi.
te iubesc în gând, în note sau în vers,
te iubesc oricât se poate de firesc.

dar, dar, dar…
te și urăsc.
pentru nopți trăite, dar nu-n același pat,
pentru mintea-mi sucită, învinsă cu șah mat,
și
pentru visele uitate, mult prea ușor, pe raft.

ești tot.
deși îți sună siropos, poate puțin tendențios.
ești soare și lună, iubire și furtună.
ești cântec, ești joc,
ești motivul pentru care inima o ia mereu din loc.

și, totuși, pentru lume ești nimic.
o flamă de lumină vie, un fir de praf în galaxie.
și chiar de am crea amândoi o rază,
lumea nu are timp să ne mai vadă.

14e42a39-dceb-4406-aad3-2924f2411dad

ești vis,
dar lipsa ta îmi e coșmar.

 

 

artă poetică (sau reîntoarcere melodramatică la poezie)

hello, micul meu jurnal.
sunt diana.
și, într-un fel
sau altul
ajung mereu la tine.

mi-am strâns visele pe-un mal.
și iarna
dă să vie.
dar, într-un felsource
sau altul
îmi este aproape bine.

marea e parcă de opal.
și totuși vina
e a ei
că totu-n jur e poezie.
deși, într-un fel
sau altul
am cam uitat de mine.

în mediul ăsta informal,
vreau să-ți transmit:
sunt încă vie.
și, într-un fel
sau altul
vreau să mă întorc la tine.

 

 

ritm

dacă ar fi să scriu despre ritmul inimii tale

aș spune că seamănă cu al meub8df37958788581c94b2e1b889e1d2e8

și puse la un loc

– ritm lângă ritm, inimă lângă inimă –

îmi sună ca un cântec pe care l-am mai auzit

cândva

încă dinainte să te cunosc sau chiar înainte

de a mă naște.

 

ce bine mă simt când inimile noastre se unesc și cântă.

 

Jurământ

Oh, mi-e greu, atât de greu să-ţi scriu o poezie,

Când inima-mi tresaltă în rime peste-o mie,large

Când soarele-ameţeşte cumplit al meu coşmar

De a gusta din al singurătăţii-amar.

Gândurile-mi fug când văd o foaie de hârtie,

iar eu, care-mi doresc să-ţi scriu o poezie,

stau şi privesc spre chipu-ţi dulce c-al unui înger sfânt.

Şi chiar de nu pot scoate acum nici un cuvânt

voi prinde într-o zi un creativ avânt

(ca o adiere lină prin părul tău)

şi-ţi jur c-o să distrug tot ce e rău.

Parfum de viață

Știi?

Pentru mine, nopțile-s de trei feluri:

albe, dureroase și triste,

calme

sau cele petrecute cu tine.

Cele din urmă nopți

alină câteodată nesomnul.


Adevărul e că nu mă pricep la cuvinte.

Nici măcar să trăiesc nu prea știu;

dar, îți jur,

parfumul tău are uneori accente

solare.

Alteori,

parfumul tău miroase a viață.


Nopțile noastre au gust de plimbare.

Colindăm liniștiți printre gânduri

nerostite deloc până-acum.

Gânduri ce stau, lâncezesc printre noi

pur și simplu.


Iubirea noastră freamătă uneori a copilărie,

ca atunci când,

toropiți în sezlong, număram,

printre bulinele micuței buburuze,

cât mai avem pân’ la căsătorie.


Știi?large (1)

N-aș putea vorbi de o singură noapte a noastră;

dar oare m-ai crede dacă ți-aș spune

că până și-n cele mai sumbre nopți ale mele

rătăcesc către tine?

Noi n-avem o noapte, noi avem nopți

din care-mi amintesc acum doar iubirea

și pieptul tău ce miroase încă a viață.

La mulți ani, ubii! ❤