First date book tag

Te-ai gândit vreodată cum au apărut anumite cărți în viața ta? Unele apar exact la momentul potrivit, altele se lasă așteptate ca un Făt Frumos, unele par că au doar scopul de a-ți tulbura liniștea, în timp ce altele apar de nicăieri și-ți schimbă viața pentru totdeauna. De altfel, e la fel ca în viața oricăruia dintre noi: nu știm mereu ce se ascunde în spatele coperților oamenilor, în spatele măștilor sau a armurilor cu care ne învelim sufletele. Și dacă tot e duminică și ne putem relaxa, am hotărât să răspund provocării pe care Bianca mi-a înaintat-o printr-o scurtă plimbare printre cărți – vechi sau noi – care mi-au adus ceva în suflet. Hai să aflăm, deci, printre ce file am rămas captivă și ce m-au făcut acestea să simt:

  1. The awkward first date – o carte la care ceva n-a mers; n-a fost o carte rea, dar nu a avut acea sclipire pentru tine.

Enigma Otiliei, de George Călinescu. Știu, știu cât de minunată este considerată cartea asta, dar eu pur și simplu nu am reușit să trec de primele zece pagini. Erau prea multe descrieri pe care n-am mai rezistat să le citesc, așa că am renunțat.

  1. The cheap first date – o carte care s-a transformat în ceva mai puțin decât te așteptai.

Ai uitat să râzi, de Bogdan Munteanu. Cumva, cam asta simt când dau peste o carte scrisă de vreun autor contemporan român: uit să mai râd. Glumele sunt aproape grotești și se leagă, prea des, de sex. Cât despre expresii neaoșe… aici e locul perfect dacă vrei să le înveți!

  1. Well-prepared first date – o carte mai bună decât te așteptai.

Pânza de păianjen, de Cella Serghi. Citisem câteva pasaje online și, atunci când am găsit-o la ofertă la Auchan, am zis că trebuie să fie a mea neapărat. Totuși, m-am legat de cartea asta într-un fel mai mult decât neobișnuit și nici acum nu îmi dau seama de ce. Poate faptul că împărțeam numele cu protagonista ori felul în care e scrisă cartea ori, simplu, așa a fost să fie.

  1. Hot but dumb – o carte drăguță, dar nu la fel de drăguță la interior.

Fluturi, de Irina Binder. Cred că știi de „febra” care a cuprins majoritatea adolescentelor atunci când primele două volume au fost publicate și, recunosc, mă prinsese și pe mine. În două zile am citit ambele cărți ca să realizez, imediat după, că nu rămăsesem cu nimic. Subiectul era cumva searbăd și, pe alocuri, dus la extreme iar singurul lucru care mă impresionase, pasajele din jurnalul personajului principal, își pierdeau substanța atunci când le puneai sub lupa gândurilor.

  1. Blind date – o carte pe care ai citit-o fără să știi nimic despre ea.

Nu-mi place să citesc despre cărți în aproape nici o situație – din acest motiv, majoritatea cărților mă provoacă la întâlniri pe nevăzute. Aș scrie despre două cărți aici, care mi-au adus un fel de bucurie tristă citindu-le: The end of the affair, de Graham Green și Elevul Dima dintr-a VII-a, de Mihail Drumeș. Ambele vorbesc despre iubire și despre etape prin care iubirea trece, unele nu chiar așa drăguțe și din păcate, ireversibile.

  1. Speed dating – o carte pe care ai citit-o super repede.

Alegerea, de Kiera Cass. Am dat peste carte la recomandarea unei bibliotecare, a cărei părere a fost că este o carte potrivită mie. Am început sceptică, pentru că e ca și cum ai citi scriptul de la Burlacul, emisiunea aceea în care fetele concurează pentru inima unicului și inegalabilului, însă stilul de a scrie al autoarei m-a prins destul de ușor și n-am mai putut lăsa cartea din mână până la ora 4 dimineața, deși a doua zi aveam teză la latină.

  1. The rebound – o carte pe care ai citit-o după o „beție de cărți”, iar asta a ruinat-o.

Patul lui Procust, de Camil Petrescu. Am citit-o într-o vară când m-am hotărât să iau la rând cele mai cunoscute cărți ale autorilor români interbelici. În plus, Ultima noapte de dragoste… este una din cărțile mele preferate, motiv pentru care am pornit cu niște așteptări mari de la această carte, dar magia lui Petrescu n-a mai părut aceeași.

  1. Overly enthusiastic date – o carte la care ai simțit că încearcă prea tare.

Lumea Sofiei, de Josten Gaarder. Cartea este un fel de istorie a filosofiei, explicată pe înțelesul tuturor, însă are secvențe care devin nerealiste. De exemplu, Sofia, fetița de 14 ani care ajunge să învețe filosofie de la un necunoscut, are niște răspunsuri prea elevate pentru vârsta ei și anticipează mereu ceea ce urmează să învețe la curs. Totuși, cartea este încă pe măsuța de lucru, așa că nu vreau să trag concluzii drastice cu privire la ea.

  1. The perfect first date – cartea care a fost perfectă pentru tine.

Orice de Paler. Am început cu Scrisori imaginare, undeva printr-a X-a, și de-aici am păstrat ca motto faptul că „fericirea are uneori culoarea simplă a unui cer spălăcit”. Apoi am citit Viața pe un peron și Un om norocos, urmate imediat de Deșertul pentru totdeauna și Rugați-vă să nu vă crească aripi. Primele două cărți le-am citit de două ori, cu același entuziasm ca prima dată. Scrisul lui Paler descrie atât de concret și de poetic un alter ego al personalității mele, încât nu pot să-l las să-mi scape printre degete.

  1. Humiliating first date – o carte de care te-ai rușina să recunoști că ți-a plăcut sau te-ai rușina dacă te-ar vedea cineva citind-o.

În general, n-am cărți de care să mă rușinez. Mă gândesc, totuși, la o carte de-a lui Nicolae Breban, Don Juan, cu care n-aș risca să fiu întrebată despre ce e vorba. Să nu-ntrebi.

Ce-ar fi să te gândești și tu la propriile întâlniri cu cărțile? Nu voi numi pe cineva anume pentru a continua tag-ul, poți prelua oricând ideea și să o răspândești mai departe. Sunt curioasă de răspunsurile tale și sunt sigură că vei avea răspunsuri surprinzătoare chiar și pentru tine.

 

Buburuzele sunt prinse în j u r n a l și pe Facebook. Un like micuț îmi va aduce un zâmbet mare iar tu vei fi un pic mai aproape de locul unde visele devin cuvinte.

Anunțuri

Gol

Poate că astăzi voi scrie cel mai trist mesaj din viața mea. Și da, mă privește. Astăzi, m-am privit în oglindă cu ochii străini. Astăzi, mi-am privit mâinile în oglindă cu ochii mei și am început să plâng. Căci mâinile astea își anunță singurătatea îmbrățișându-se reciproc.

Nu e nimic ce aș putea să adaug. Decât poate o floare și durerea pe care am smuls-o din piept și o strecor printre degete. Nu e nimic ce aș putea să mai fac decât să aștept tăcută, în timp ce învârt șuvițe de păr în jurul meu și le las să-mi strângă suferința căuș.

În jurul nostru sunt oameni care trăiesc sfârșitul lumii și tac, îmi spunea cineva. Aș urla doar să știu că mai am o zi aici. Cert este că totul are un sfârșit și, astăzi, în timp ce-mi priveam mâinile în oglindă, eu l-am găsit pe al meu.

Rezumat

Vara mea a fost una simplă și m-a făcut să înțeleg cât de mult contează oamenii care mă înconjoară. A fost o vară în care multe răsărituri m-au prins trează, o vară cu multe întrebări și prea puține răspunsuri și, în cele din urmă, o vară în care am realizat că, cel puțin pentru mine, iubirea este singură forță care mă poate motiva complet. Și nu mă refer doar la iubirea romantică.page

Mă pierd.

Aș vrea să scriu însă cuvintele fug de mine și mă simt rău. Ce le-am făcut? Parcă-mi erau prietene. Ce s-a schimbat de cuvintele nu mai alunecă la fel, de nu mai știu să exprim?large (30)

nu mai știu să scriu despre tine.

mă simt de parcă inspirația s-ar fi ascuns

în vreo mare adâncă

iar eu nu știu să înot.

Nu vreau să fiu o altă mască din mulțime. Nu vreau să mă pierd printre rânduri. Fată dragă, revino-ți. Unde ți-e zâmbetul? Ce e cu zâmbetul tău? De ce plângi?

Changes. Challenges. Life.

Trăim. Ne purtăm existența de la o zi la alta și uneori nu ne mai dăm seama de decor. Devine anost. E mereu același, în fiecare zi același. Însă ajungem într-o zi când ni se face dor de noi înșine și încercăm să ne regăsim. Prin amintiri sau preziceri (da, poate sună ciudat, dar cred că ne putem regăsi și-n viitor).

Abia în momentul acesta realizăm cât de multe s-au schimbat în noi de când am uitat sălarge (21) mai observăm, cât de metamorfozată e lumea din jur. Uneori, asta ne descumpănește, ne face nesiguri și temători. Alteori, descoperim că am crescut și că slăbiciunile și poate chiar și unele vise din trecut ne par puerile.

Oare ce vom face în ziua când vom constata schimbările? Poate ne vom bucura, poare vom plânge, dar cu siguranță vom încerca să fixăm noi priorități,să ne programăm următorii pași. Apoi vom porni înflăcărați, urmând să uităm din nou și să ne trezim din nou peste cine știe cât timp și să dăm iar ceața la o parte.

Schimbări au avut loc în mine sute, sar n-am întrezărit decât câteva. Într-un avânt al copilăriei mele, mi-am imaginat inspirația ca fiind o fată cu părul de foc. Ea era școala în care viața mea prindea contur. N-aș fi crezut că-mi voi întâlni mica mea muză, dacă aș putea spune așa, în realitate, căci era doar o poveste, o idee. Dar mi-am găsit fata cu părul de foc, într-un cadru oarecum extravagant, iar ea m-a făcut să desfășor tot firul vieții mele în câteva secunde. Poate că a fost una din treptele maturizării mele. POATE.

Am ales să mai personalizez câte ceva la blog, ca să mă simt ca în mica mea căsuță de buburuză aici. Tot ce-mi doresc acum, în legătură cu scrisul, e să am motive să o fac în continuare. De altfel, asta e una din zilele când ceața se dă la o parte iar eu pot să văd ce-am realizat până acum. Lăsați-mă să fiu mândră o secundă. Îmi voi privi și greșelile imediat, cu intenția de a nu le mai repeta. Cât despre ce urmează, habar n-am: să ne citim cu bine! 🙂

large (17)

Gând de seară

Rătăcesc printre cuvinte. O fi o copilărie, dar gândul meu încă repetă: „Unde ești?”. Știu să răspund la întrebarea asta și totuși nu pot. Cuvintele altora mă fac uneori să simt distanța mai puțin apăsătoare decât în alte zile, sau, dimpotrivă, mă fac să urăsc cu toată inima mea un număr ce mă ține departe. Departe de tine. Cuvintele mele rătăcesc pe un drum pe care nu-l cunosc. Dar simt că la sfârșitul drumului acesta voi putea în sfârșit să răspund.

Îmi ocup nopțile cu cărți. Unde ești?

48138_539840619392298_1969739595_n_large