Cine sunt?


E cumva amuzant că încep să scriu despre cine sunt la o distanță de mai bine de trei ani de când am deschis jurnalul de buburuză și mi-am așezat primele cuvinte în el, dar poate că unele lucruri își dezvăluie sensul pe parcurs. Îmi spuneam: „De ce să scriu despre mine, când ceilalți mă pot descoperi prin textele pe care le postez?”. Dar într-o zi, aflându-mă în fața unei pagini albe de hârtie, am realizat că poți scrie despre tine nu doar pentru a te descoperi în fața altora, ci și pentru a te găsi tu pe tine. Și așa am descoperit răspunsul pentru întrebarea mea: nu pot scrie nimic atâta timp cât nu știu nimic despre mine.

Eu sunt Diana. Maria Diana Armanu, să fiu mai exactă. Am 20 ani și mă îndrept destul de grăbită către anul al III-lea al studenției mele (da, anul ăla cu licența și toate gândurile legate de viitor cumulate la un loc). Urmez Comunicare și Relații Publice în Iași și-mi place, sincer, tare mult ce fac. Sunt voluntar de mai bine de doi ani în PRIME Iași și pot spune că aici am învățat mai multe decât mi-ar fi putut arăta orice profesor.

Sunt fiică, soră, prietenă, iubită. Am două surori, dintre care una are 17 ani iar cealaltă 5 ani. Mi-am cunoscut iubitul acum cinci ani și ne iubim tot de atunci, cu bune și rele, cu piedici mai mici sau mai mari pe care am reușit să le depășim mereu împreună. Poate nu am cel mai mare grup de prieteni, însă fiecare dintre oamenii cărora le spun „prieteni” sunt în viața mea cu un motiv.

Povestea jurnalului de buburuză

j u r n a l d e b u b u r u z ă a apărut în anul 2013 și este, cu adevărat, locul unde visele devin cuvinte. Când am creat blogul, nici nu-mi trecea prin minte că voi scrie vreodată. Eram doar un copil curios care învăța să facă bloguri pe wordpress. Sau, cel puțin, eu așa credeam. Blogul m-a ajutat să aflu despre mine că îmi place să scriu și această descoperire a stat la baza unor decizii importante ce au urmat. Despre buburuze și motivul pentru care am ales să fiu o buburuză am scris deja și voi repeta doar atât: lumea e plină de plină de simboluri, buburuza este metafora mea.

N-am scris niciodată prea mult aici, deși am gândit zeci de articole care și-ar fi găsit locul între filele acestui j u r n a l. Am scris atunci când m-am simțit singură, am scris atunci când m-am simțit inspirată, am scris uneori printre lacrimi și alteori am scriu cu sufletul râzând în hohote. Am scris pentru ceilalți dar, de cele mai multe ori, am scris pentru mine. Mi-am dorit să scriu mai des sau mai frumos, mi-am propus de atâtea ori că voi fi constantă pe blog, astfel încât, nereușind să mă țin de cuvânt, am zis că este vremea să renunț. De fiecare dată, însă, mă oprea ceva. Erau pagini ale vieții mele aici la care nu voiam să renunț. Și n-am renunțat, așa că sunt aici, sunt încă un copil în fața foii de hârtie a cărei chemare este să își transforme visele în povești.

Ce vei găsi în j u r n a l?

Aici este locul în care scriu despre orice simt, fie că e bine sau rău, fie că va citi cineva sau nu. j u r n a l d e b u b u r u z ă este căsuța în care îmi adăpostesc sufletul.

Până acum, am descoperit câteva cămăruțe ale sufletului care meritau să fie scoase la iveală:

  • my way of everything: unde am scris despre lume, despre întâmplări mai mult sau mai puțin cotidiene și despre cum am trăit eu fiecare secundă din ceea ce numim, prea simplu, viață;
  • reflecții secundare: gânduri care, la un moment dat, au prins valoare sine qua non. Le-am numit „reflecții” pentru că mi-au dat de gândit și sunt „secundare” pentru că nu-ți ia mai mult de câteva secunde să le interiorizezi;
  • stuff: asta ar putea fi camera în care uit toate visele pe care nu știu unde să le încadrez, care nu-și găsesc locul în nicio altă cămăruță sau care s-ar potrivi în toate;
  • suflet în versuri: cred că oricine a visat vreodată să scrie, a cochetat, măcar o secundă, cu poezia. Nu sunt poet, însă atunci când gândurile mele capătă ritm, le ascult tăcută și nu îndrăznesc să le stric melodia.

Mai sunt câteva lucruri despre care îmi promit să scriu și, de data asta, poate, universul va fi de partea mea. Întâi, voi aduna fețe ale lumii și le voi strânge cu drag în cămăruța pe care o voi umple de portrete. Și, bineînțeles, nu pot trece prin facultate fără să ofer un loc special în sufletul meu vieții de student. Dar despre asta, urmează să aflăm împreună mai multe.

Bine ai venit în jurnalul meu. Tu știi cine ești?

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Cine sunt?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s