Miercurea fără cuvinte este astăzi despre prima imagine cu care ne-am început ziua, însă simt să îți împărtășesc o frântură dintr-un gând apărut după ce soarele apusese deja.
Necuvintele mele de azi nu încap într-o fotografie, fiindcă se împletesc cu acorduri și versuri ale altora și cresc un soi de vis, cum că aș vrea să fiu și eu poet. Și-n lipsa imaginii, vă las un cântec:
j u r n a l d e b u b u r u z ă 
necuvintele incap doar intr-o inima sincera 🙂
Și știu deja că ai o inimă sinceră, de vreme ce au ajuns și la tine! An nou cu bucurii! 😊
Eu ajung cu intarziere… am poposit si m-am odihnit, ascultand chitara magica.
Multumesc!!!
cu drag
rux
Îți mulțumesc și eu că ai venit! Nu e niciodată prea târziu să ne bucurăm împreună. 😘