nesiguranţă

Mă gândesc tot mai des la nisip,

un ţărm fără margini

cu o singură scăpare –

o bucăţică de mare,

înconjurată de mărăcini.

Doi copii, adolescenţi, îndrăgostiţi,

pe plaja asta plină de spini,

îşi şoptesc.

Mi-e dor de zilele când

braţele tale mi-erau de ajuns

să stau pe plaja aproape pustie.

Dar când sunt singură

aici, mă întreb dacă nisipul nu e oare

doar un gând –

Un fel de rană vie

într-un suflet deja rănit,

sau (cum îi spunea oare?)

o gaură neagră ce mă-nnebuneşte

cumplit.

Oare lupta poate fi un ţel în sine?

Oare pot să trăiesc pentru un vis?

Ce sunt acum –

Învingătoare? Învins?

Sunt una cu nisipul

sau un misionar al iubirii?

Nu ştiu, sincer îţi spun,

Am doar speranţa.

Din ea trăiesc.

O să te-ntrebi poate ce-am păţit,

de ce văd lumea aşa

plină de mărăcini.

Îţi voi spune sincer că

mă gandesc tot mai des la nisip

şi

e a-nu-ştiu-câta-noapte când adorm plângând.tumblr_mdiampgTnr1qc91q4o1_500_large

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;nesiguranţă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s