Învaţă, suflete al meu…

Motto:  „… a fi liber înseamnă, înainte de toate,

a fi responsabil de tine însuţi.”-Mircea Eliade

            M-ar mira dacă măcar o jumătate din persoanele care se angajează în discuţii despre libertate ar fi capabili să-mi explice ce înseamnă pentru ei conceptul acesta de „libertate” (şi nu la modul simplist, de clasa a III-a : „să fac ce vreau, cum vreau, câd vreau”.) Trăim într-o societate care ne dă posibilitatea să ne informăm despre absolut orice, în care tehnologia tot avansează de la o zi la alta; iar oamenii devin din ce în ce mai şterşi, mai pasivi. Minţile lor parcă ar hiberna. Hibernează în libertate. Sunt liberi şi prin urmare încep să-şi pună ei limite, se înlănţuiesc singuri. Marea mea întrebare este de ce oare în loc să ne folosim libertatea, noi ne „bălăcim” în mediocritate, în nesimţire, în pasivitate? Răspunsurile ar putea fi multiple. Poate că o parte din ideile comunismului au rămas prea bine întipărite în minţile oamenilor mari, adulţilor. Argumentul e simplu: promovăm non-valori. În perioada ceauşistă, Aiudul putea fi numit universitate, la câte minţi sclipitoare erau chinuite acolo. Trăiau bine doar cei care lăudau partidul şi-l elogiau pe „tovarăşul preşedinte”. În zilele noastre, un cadru didactic primeşte un salariu din care se întreţine cu greu, în timp ce o „domniţă” ce apare la un aşa-zis „reality show” este plătită poate chiar înzecit şi nu face decât să demonstreze că nu are nici măcar noţiuni elementare fixate în căpşorul ei coafat. Ar trebui să tragem concluzia că e mai bine să fii prost? Prefer să las întrebarea aceasta fără răspuns, căci orice ar fi, prefer să fiu, cum zice John Stuart Mill, „un om nemulţumit decât un porc satisfăcut.” În legătură cu ideea anterior prezentată, am totuşi o dilemă: noi suntem liberi, avem, cel puţin teoretic, dreptul la opinie şi totuşi, vocea sufletelor nobile din noi nu se face auzită. Intelectualii din perioada comunistă au îndurat cruzimi inumane din cauza faptului că au cutezat să aibă o părere proprie, au avut credinţă în Dumnezeu, au refuzat să devină simple păpuşi manevrate de un grup care deţinea „puterea”. Unul din exemplele care pe mine m-a impresionat în mod deosebit este Radu Gyr, poetul care L-a coborât pe Iisus în temniţă. Versurile acestuia au fost, poate, cea mai de preţ alinare a sufletelor libere ale deţinuţilor de la Aiud. Deşi a făcut 20 de ani de carceră şi fusese condamnat la moarte, şi-a păstrat puterea de a scrie versuri precum: „Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, Nici când în lacrimi ochii ţi-s; Adevăratele înfrângeri Sunt renunţările la vis.” Radu Gyr a avut puterea să viseze în continuare, a demonstrat că sufletul nu poate fi încarcerat. El şi mulţi alţi intelectuali români au fost dispuşi să moară pentru ideile lor, şi mă întreb: câţi dintre noi şi-ar da viaţa pentru ceva în care cred? Ce mi se pare însă îngrijorător este că noi nu  suntem ameninţaţi cu moartea, noi avem libertatea exprimării, dar tăcem. Gândindu-mă de ce, ajung la cel de-al doilea răspuns al întrebării de la început. Poate că e mai uşor aşa. E mai uşor să taci decât să spui ce simţi, e mai uşor să te ascunzi decât să ieşi în faţă, e mai uşor să priveşti decât să te implici. Să fii liber e costisitor, atrage prea multe  responsabilităţi. Fiecare dintre noi gândeşte diferit, fiecare are un geniu înăuntrul lui, pe care îl poate defini ori îl poate ucide. Depinde doar de noi şi de libertatea noastră. Nu ne exprimăm părerile de teama că vom fi „scoşi la tablă”. Ne temem atât de tare de celălalt, de ce va crede celălalt, încât uităm să ne mai gândim la noi, la ceea ce vrem şi credem noi, la ceea ce suntem. Devenim nişte păpuşele ce dorm, iar societatea ne lipeşte aţele cu care să ne poată controla. Uneori ni le punem chiar noi, tocmai de frica celuilalt, că ne-ar putea considera ciudaţi. Şi mie mi-e frică. Când am luat creionul in mână mi-a fost teamă ca nu voi şti ce să scriu, după ce am început m-a cuprins o frică de faptul că modul în care scriu va dezamăgi unele persoane sau le va supăra. Totuşi, am ales să scriu, când ei toţi dorm, când doar vântul îmi ascultă visele. Am ales să-i scriu sufletului meu şi să mă încurajez că din lumea asta gigantă, cel puţin o persoană va fi mulţumită de ce am scris: eu. Eu sunt punctul care se zbate printre cei ce privesc, pasivi, la ce se întâmplă. Libertatea e în noi. Libertatea înseamnă îndrăzneala să crezi. Să lupţi. Libertatea este curajul de a ieşi în faţă, de a rosti în faţa tuturor: „Libertatea mea este sufletul!”. Nu pot să spun că libertatea trupului nu e importantă, are partea ei de importanţă, dar pentru mine, adevărata libertate, cea care ne poate oferi fericirea, este cea a sufletului. Epictet e un exemplu în acest sens, el a fost sclav şi a filosofat despre fericire, a susţinut filosofia stoicilor şi deci s-a împăcat cu soarta care i s-a dat. Libertatea este forţa de a lupta cu orice şi oricine îţi pune piedici pentru a-ţi lăsa sufletul să  se înalţe deasupra tuturor. Doar lăsându-ne sufletele libere vom înţelege cu adevărat viaţa. Dobândim libertatea prin credinţă în Dumnezeu, căci doar El ne poate îndruma pe drumul pe care trebuie să-l urmăm. Folosesc însă „trebuie” nu în sensul de ceva de dinainte determinat, nu în sensul de destin, ci referându-mă la faptul că Dumnezeu ne arată calea cea dreaptă mereu, dar nu ne va forţa să facem ceva anume. Cum spune o vorbă din popor : „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune în traistă.”. Eşti liber când îţi asumi orice faptă ai făcut, când, deşi lumea te trage înapoi, tu continui lupta cu morile de vânt. Eşti liber atunci când ai îndrăzneala să spui tuturor ce gândeşti, când nu te temi de ce-o să creadă alţii despre tine. Eşti liber când alegi să faci ceva pentru că aşa vrei tu, eşti liber în momentul în care refuzi să fii o copie. Eşti liber atunci când geniul tău e liber să zboare . Aşa că, suflete al meu, înalţă-te în ode cântate de strămoşi, răsai ca un luceafăr pe cerul negru al deznădejdii, deschide-ţi aripile şi învaţă… cum să fii liber.Imagini-Artistice-Fluturi-si-Floricele-1_1236092616

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Învaţă, suflete al meu…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s